|
Та́тъль но́стрꙋ ка́реле є҆́щй ꙟ҆ че́рюрй: сфн҃цѣ́скъсе нꙋ́меле тъ́ꙋ:
Ві́е ꙟ҆пъръці́ѧ та̀: Фі́е во́ѧ та̀, пре кꙋ́мь ꙟ҆ че́рю, шѝ пре пъмѫ́нть.
Пѫ́йнѣ ноа́стръ, чѣ̀ де то́ате зи́леле, дъ́неѡ но́аѡ а҆́стъзй.
Шѝ не ꙗ҆́ртъ но́аѡ даторі́йле ноа́стре,
пре кꙋ́мь шѝ но́й є҆ртъ́мь дато́рничилѡрь но́щрй.
Шѝ нꙋ́ не дꙋ́че пе но́й ꙟ҆ и҆спи́тъ. Чѝ не и҆збъвѣще де че́ль ръ́ꙋ.
Къ а҆та̀ ꙗ҆́сте ꙟ҆пъръці́ѧ, шѝ Пꙋтѣ́рѣ, шѝ мъри́рѣ ꙟ҆ вѣ́чй, а҆ми́нь.
|
Tatăl nostru, carele ești în ceriuri, sfințeascăse numele tău:
Vie împărăția ta: Fie voia ta, pre cumi în ceriu, și pre pământi.
Pâinea noastră, cea de toate zilele, dăneo noua astăzi.
Și ne iartă noua datoriile noastre,
pre cumi și noi iertămi datornicilori noștri.
Și nu ne duce pe noi în ispită. Ci ne izbăveaște de celi rău.
Că ata iaste împrăția, și Putearea, și mărirea în veaci, amini.
|
.jpg)
